Ce se intampla cand murim?
„Aţi auzit probabil, de multe ori, că moartea este o experienţă terifiantă. Să nu credeţi asta! Moartea este cea mai dulce, tandră şi senzuala senzaţie pe care am trăit-o vreodată. Moartea vine deghizată într-un prieten foarte foarte bun… Este uşor să mori… Ca să trăieşti, însă, trebuie să lupţi” susţinea Edward V. Rickenbacker, un pilot de avion din timpul Primului Război Mondial care a foat la un pas de moarte în momentul în care avionul sau a fost doborât de către inamici.
Pornind de la această afirmație, care în prima fază nu pare realistă, specialiștii au început să cerceteze amănunţit moartea. Acest proces ireversibil se pare că nu este puntul final al existenței noastre ci doar o transformare. O poartă care ni se deschide şi suntem obligați să pășim cu încredere spre o lume nouă.
Mai mulţi pacienți care au experimentat moartea clinica i-au ajutat pe specialişti să efectueze o clasificare a etapelor imediat următoare după marele moment al morţii.
- Sentimentul de linişte – Prima senzaţie pe care o au cei aflaţi în pragul morţii, este cea de pace interioară, de linişte sufletească, acceptarea morţii şi confortul fizic şi emoţional. Uneori, această stare poate fi precedată de un zgomot extrem de neplăcut.
- Lumină intensă şi pură – Câteodată, această lumină intensă ( deloc dureroasă) pare să umple camera în care se afla subiectul. În alte cazuri, pacienţii menţionează o lumină neobişnuită, care pare să vină dintr-un colţ al camerei, şi pe care o asociază cu Dumnezeu sau cu Paradisul.
- Părăsirea propriului corp – Cel de al treilea pas este cel în care persoană în cauză simte că îşi părăseşte propriul corp. Există numeroase menţiuni în care pacienţii susţin că levitau şi că puteau vedea şi auzi persoanele din jurul lor, la fel de bine cum îşi puteau vedea trupul inert. Uneori, „spiritul” poate zbura în afara camerei, către cer sau către ceea ce pare a fi Raiul.
- Intrarea în alte dimensiuni – Indiferent de orientările religioase ale celui afectat, există aceleaşi menţiuni cu privire la natura locului în care „spiritul” poate ajunge. În marea majoritate a cazurilor, cei aflaţi în pragul morţii vorbesc de Răi, deşi există şi situaţii în care oamenii vorbesc de locuri reci, întunecoase, şi de voci disperate care se aud în jurul lor, o imagine pe care nu au putut să o asocieze decât cu Infernul.
- Entităţi luminoase – Una dintre cele mai întâlnite şi mă des relatate experienţe este cea a entităţilor luminoase care însoţesc sufletul celui aflat în pragul morţii. Majoritatea relatărilor fac referire la un glob de lumină, a cărui voce este caldă şi prietenoasă. Acesta este perceput ca Dumnezeu, un înger, un sfânt sau chiar o persoană apropiată care a decedat.
- Tunelul – La fel de cunoscută este şi prezenţa tunelului întunecat, pe care spiritul este nevoit să îl traverseze. În unele relatări, la capătul acestuia se afla o lumină, în timp ce altele susţin că singura sursă de lumină este cea a entităţii care însoţeşte sufletul celui aflat în pragul morţii. În tunel este menţionată prezenţa a numeroase alte spirite, unele rătăcite, în timp ce altele îşi urmează drumul către aceeaşi sursă de lumină.
- Comunicarea cu spiritele – Înainte ca experienţa să ia sfârşit, pacienţii afirma că au comunicat cu o altă entitate. Aceasta a fost descrisă sub forma unei puternice voci masculine, care îi spune celui afectat că încă nu a sosit timpul său şi că trebuie să se întoarcă. Unii subiecţi pretind că li s-a dat posibilitatea alegerii între lumină divină şi întoarcerea în propriul corp, în timp ce alţii susţin că li s-a ordonat, pur şi simplu să se întoarcă.
- Vizualizarea propriei vieţi – Această experienţă mai este numită şi „vederea panoramică a vieţii” şi poate fi întâlnită atât la începutul stării propriu-zise cât şi la finele trăirilor paranormale. Modul în care ea se produce diferă de la persoana la persoană. Dacă unii pacienţii susţin că imaginile erau extrem de detaliate, alţii susţin că au văzut doar frânturi din propria viaţă. Subiecţii aud uneori voci apropiate care le judeca faptele.
Aceste opt etape sunt ceea ce urmează imediat după momentul morţii, însă nu întotdeauna ştiinţa poate să explice cu exactitate toate evenimentele care interacționează cu noi. Această teorie este o pură presupunere, bazată pe anumite experiențe pe care le-au avut anumiți subiecți care au cunoscut moartea clinică.
