Evolutia ego-ului in lumea blogurilor
Să vorbim despre valoare, despre valoarea unui blogger sau mai pe românește despre nevoia de apreciere pe internet. Oricine se dorește blogger trebuie să pornească de undeva, în majoritatea cazurilor de jos. Cu timpul cuvintele încep să curgă pe hârtia virtuală iar primul pas spre aprecierea absolută este numărul de vizitatori.
Orice blogger trebuie să fie obsedat de acest număr magic. Cu cât vizitatorii sunt mai numeroși cu atât volumul ego-ului se dilată. Este un proces ireversibil dar direct proporțional. Te gândești că dacă nimeni nu te caută pe Google sau nu te citește atunci care să mai fie rostul existenței tale mizerabile în lumea virtuală. Nu ştiu dacă am întâlnit bloggeri care să nu fie pur şi simplu obsedați de vizitele zilnice/săptămânale/lunare înregistrate în locul care se dorește oglinda sufletului său a minții, blogul.
Odată ce ai urcat pe scara socială în mediul online (depășești cei 300 de unici pe zi) o altă problemă majoră intervine şi îţi macină ego-ul. Comentariile. Vrei cât mai multe comentarii, reacții sau feed-back-uri pentru articolele tale. După ce ai început să primești comentariile mult dorite, procesul de dilatare continuă. Şi ego-ul creşte, şi crește dar nu suficient pentru a ajunge la punctul maxim.
Procesul ireversibil nu îşi găsește niciodată sfârșitul pentru că după cele două etape din evoluția spirituală a oricărui blogger urmează o nouă etapă. Ce ai putea să-ţi mai dorești acum? Vrei să ajungi formator de opinie. Această etapă este devastatoare pentru că uneori nu este suficient doar să-ţi dorești. Imposibilul, chiar dacă este greu de întâlnit, se poate atinge sau măcar gustă. Notorietatea se formează într-o perioadă foarte lungă de timp, asta numai dacă nu este vedetă şi ţi-ai propus să schimbi lumea (măcar imaginar) cu ajutorul unui blog.
Aceasta este evoluția clasică din viața oricărui iubitor de texte pe internet dar eu rămân la părerea că 100 de reacții (comentarii) sau 1000 de vizite pe zi nu pot înlocui rateurile realității de care dam dovadă.





elena
1 Jan, 2010
este normal ca in fiecare actiune sa existe si un scop…asa si aici
वक्ता (vaktaa)
1 Jan, 2010
normal ca peste toti visam la scopuri marete dar uneori acest scop devine obsesiv si atunci intervin si problemele