Zborul spre evolutie(evolution0110)
Din întâmplare am găsit un blog interesant, pe gustul meu aş zice. Fel de fel de articole scrise frumos care conţin informații greu de digerat şi când spun greu mă refer la faptul că te pun pe gânduri, te fac să gândeşti. Ce poate să fie mai plăcut decât să gândești, să descoperi lucruri noi la care chiar dacă este nevoie să te gândești o eternitatea măcar o fărâmă de adevăr să descoperi?
Pornind de la acest blog, evolution0110, am dat peste nişte poezii Sanskrite. Impresionante! Felul în care au fost gândite şi așternute cuvintele unul după altul m-a dus la ideea că această civilizaţie a contat foarte mult la vremea ei. O poezie care mi-a atras atenția este:
Who was artificer at her creation?
Was it the moon, bestowing its own charm?
as it the graceful month of spring, itself
Compact with love, a garden full of flowers?
That ancient saint there, sitting în his trance,
Bemused by prayers and dull theology,
Cares naught for beauty: how could he create
Such loveliness, the old religious fool.
Prea multe cuvinte strică imaginea de ansamblu aşa că vă las pe voi să trageţi concluziile, măcar în sinea voastră.
