Cainele meu
Astăzi am găsit un căţel pe stradă şi m-am gândit că a venit vremea să fac o faptă bună. L-am luat acasă, i-am dat să mănânce şi acum este foarte fericit. Mi-a spus că nu vrea să mai plece şi că îi place nouă sa casa. Nu m-am gândit încă cum să-i pun numele dar la cât de mic este cred că o să-l strig BOC. Glumeam, câinele meu are şi el mândria lui.
Acesta este individul care nu are stare si ar vrea sa se joace toată ziua. Important este ca și-a găsit și prieteni de joaca…îmi cară florile de pe hol, trage de ele pentru ca nu ii plac cum sunt aranjate.
Gmx
7 Feb, 2010
Este frumos..:) Să te bucuri de el în fiecare clipă!
Lillee
7 Feb, 2010
Sa-ti traiasca. De apreciat fapta ta
fetitajunglei13
7 Feb, 2010
Cand am citit ce nume vrei sa-i pui,m-am speriat.
Asa era si Calu meu,cand l-am gasit,mama credea ca-mi scartaie bocanci.O sa urmeze etapa in care o sa te simti ca o strecuratoare,din cauza “muscaturilor lui”.Sa fiti sanatosi.
just_me
8 Feb, 2010
Ma bucur ca l-ai luat acasa
Cand merg prin Braila si vad atatia caini pe strada ma apuca jalea. Cred ca sunt mai multi ca in Bucuresti.