Scrisoarea III (secolul XXI)

Iată vine-un Jeep pe stradă cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
“Sper că Mircea să ajungă, să nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras maşina lângă gura de metrou…”
“-N-a venit, Măria Ta, zise el privind în jur…”
“-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un “Sony Vaio”, care-l ţine la subraţ.
Agitat , la el în Jeep, şi-mbracat tot în civil,
Baiazid nu mai rezista şi îl sună pe mobil:
“-Tu eşti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o şi pe centura, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine…”
“-Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepti spre mine”.
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,… dar la “Heroes” în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm “conquiztador”?
“-Cum când turcii-mi sunt în vamă , şi-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,

Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte:Varna , Ialta sau Oituz…”
“-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un “buzz”???”
“-Mircea!!! Vin c-o întreaga oaste , iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război”.
“-Cum vrei tu mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunărea sa-nece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aicea cel puţin c-o mână ruptă.”
Şi zicând acestea Mircea, îl lasa pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el pleca la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe “interzis”…”
Şi da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi indese-n “Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarbă scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
“-Baiazid, hai să ne batem…!! , Unde eşti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
“-N-am ştiut că la “fast-food”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe brânci…
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte “triferment” şi-o să facem cale-ntoarsă”…
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urmă ca “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot, dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
“Turcii l-au văzut de Mircea şi-au făcut pe ei defrica” …