Şterge praful, dacă trebuie
De ce trebuie să ştergi praful? De ce trebuie să faci curăţenie când ai putea să faci alte lucruri mult mai constructive? Sunt doar două dintre multe alte întrebări pe care orice femeie şi le poate pune. Din această cauză, un autor anonim, semnează o poezie destul de ciudată care se intitulează “Şterge praful, dacă trebuie”. Să fie oare o odă dedicată femeii sau poate că o reprezentanta a sexului frumos a vrut să revolutioneze gândirea semenelor sale prin această poezie?
Şterge praful, dacă trebuie (Autor necunoscut)
Şterge praful, dacă trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare,
Să coci o prăjitură sau să plantezi o sămânţă,
Cântărind diferenţa între a vrea şi a avea nevoie?
Şterge praful, dacă trebuie, dar vezi că nu prea e timp,
Când sunt râuri în care să înoţi şi munţi pe care să te caţeri,
Muzica de ascultat şi cărţi de citit,
Prieteni de iubit şi viaţă de trăit.
Şterge praful, dacă trebuie, dar lumea e acolo, afară,
Cu soarele în ochii tăi, cu vântul prin părul tău,
O fulguială de zăpadă, o răpăială de ploaie.
Această zi nu se va mai întoarce niciodată.
Şterge praful, dacă trebuie, dar ţine bine minte:
Bătrâneţea vă veni şi ea nu e întotdeauna blândă.
Iar când va fi să te duci, şi va trebui să te duci o dată şi-o dată,
Tu, chiar tu însuţi, vei lăsa în urma ta mult praf.”
via: Universurile mele
