Ce se întâmplă dacă nu Îl accept, dar nici nu-L resping pe Dumnezeu?
Ce se întâmplă dacă nu Îl accept, dar nici nu-L resping pe Dumnezeu? Dacă nu spun că nu există, dar nici nu afirm că El există cu adevărat?
Este o întrebare interesantă cu un răspuns foarte simplu la prima vedere. Se ştie că Dumnezeu este pretutindeni iar nevoia de a merge la biserica devine, în consecinţă, din ce în ce mai mică. Totul depinde de tine, poţi să alegi să crezi în Dumnezeu sau foarte bine să-l respingi. Din ce în ce mai multe persoane tind să creadă că Dumnezeu este forţa suprema iar moşneagul cu părul alb şi barba deasă începe să dispară. Dumnezeu nu mai este considerat “omul” cu forţa suprema care se implica în viaţa noastră pentru a ne arată drumul cel drept ci pur şi simplu o energie care nu prea interacționează cu oamenii. Poate doar în anumite cazuri, mai ales atunci când greutăţile ne doaboara, ne aducem aminte că s-ar putea să existe cineva care ne poate ajuta.
Dar de ce avem nevoie de ajutorul Lui? De ce nu ne putem detaşă, trăind viaţa aşa cum considerăm noi? Este imposibil pentru că viaţa porneşte din mâinile Lui, suflarea peste corpul de lut a fost cea care a făcut viaţa posibilă iar negarea lui Dumnezeu este respingerea vieţii.
Mai mult ca sigur că suntem răspunzători pentru ceea ce ştim. Întrebarea este atunci: ce ştim cu adevărat? Câtă cunoaştere a pus Dumnezeu în inimile noastre? Oricâtă ar fi pus, suntem chemaţi să răspundem acelei cunoaşteri. Probabil că ştim lucruri pe care am vrea mai degrabă să nu le recunoaştem. Biblia spune că inima omului este înşelătoare şi deznădăjduit de rea iar de aici şi până la “contestarea” marelui Maestru nu mai este decât un pas.
Într-o viaţă presărată cu materialism, într-o societate avidă de bani şi putere şi într-o comunitate în care contează valoarea casei sau a maşinii, Dumnezeu nu îşi mai are rostul. Adevărata descoperire se face atunci când păşim pentru prima dată, din tot sufletul, în lumea spirituală. Acolo este locul Lui şi acolo ai nevoie de lumina cu care ne-a înzestrat. Dumnezeu este acolo unde trebuie şi nu unde ne dorim noi!
adevarat spui …,,Dumnezeu e acolo unde trebuie si nu unde dorim noi,,..eu cred in EL..cu toata fiinta mea ..insa nu am asteptat un miracol pentru a iesi din probleme sau sa astept sa imi trimita un un inger cu un sac de bani in spate ..nu sunt mandra de actiunile mele …insa sunt multumita sufleteste ca am reusit oarecum sa inteleg ca in viata nu e indeajuns sa iti doresti ….trebuie sa lupti sa obtii ceea ce ai visat .Dumnezeu lasa mereu 2 cai deschise in fata fiecaruia ..tu alegi ce vrei sa devii …insa multi il acuza pe TATAL pentru esecurile lor ..nu sunt o fanatica religioasa ci doar spun clar Dumnezeu e iubire …iubirea vietii in sine si atata timp cat tu nu te iubesti pe tine cum poti spune ca il iubesti pe Dumnezeu ?tu esti stapanul destinului tau Dumnezeu e Calauza noastra ….nu ii cere bani ,palate si masini scumpe..cere/i sanatate si putere sa poti duce pana la capat misiunea ce o ai pe acest pamant ….
[Raspunde]