De ce visam povestile altora?
“Visul pe care îl visezi de unul singur rămâne doar un vis. Visul pe care îl visezi împreună cu alţii devine realitate.” Un vechi proverb chinezesc care are menirea să ne trezească la realitate. Oare şi chinezii din antichitate trebuiau treziţi din somnul lor şi puși să gândească pentru dezvoltarea intelectuală şi spirituală a unei naţiuni. În timp ce dacii se ocupau cu arderea viilor alţii îşi puneau semne de întrebare în legătură cu tot ceea ce înseamnă conștiință.
În principiu fiecare individ îşi construiește lumea sa, în funcție de idealuri, concepții sau dorințe. În esenţă nu exista o lume perfectă ci doar fractura dintr-o lume reală care a fost modificată datorită factorilor externi pe care trebuie să-i înfruntăm şi nici nu ne dăm seama. Închisoarea sociologică în care ne zbatem în fiecare zi pune o presiune imensă pe fiecare percepție a noastră.Fiecare gest ne este impus, fiecare mișcare a fost gândită cu mult timp înainte, fiecare idee într-un fel sau altul ne-a fost impusa iar noi precum niște șacali le-am înhățat pe toate și suntem parte din tot ceea ce înseamna societate. Visul pe care trebuia sa-l visăm împreuna unde a dispărut?
Din această cauză lumea reală se îndepărtează din ce în ce mai mult de noi iar o altă lume ireală sau impusă începe să ne cuprindă viata.
Deschizi televizorul, o nouă lume te invadează în care anumite opinii şi idei bine selectate de anumiţi oameni îţi sunt servite pe tava ca şi cum sunt cele juste. Nu vei avea posibilitatea niciodată să le selectezi să le diseminezi. Le iei de bune pentru că aşa ai văzut la televizor. Ajungi pe internet unde milioane de biți de informație pot ajunge lângă tine doar în câteva secunde dar cine îţi poate garanta că ele reflectă lumea reală pe care o cauţi tu sau adevărul? Nimeni şi nimic, totul rămânând la aprecierea ta. Dar cum ai putea să mai selectezi adevărul când tu te-ai născut în minciună iar manipularea face parte din viaţa ta fără să-ţi dai seama?
