Omul din spatele monitorului
Ce simte omul din spatele monitorului? Cine este el? Care ii sunt trairile? Cum vede lumea prin proprii ochi, independent de ,,ochii” internetului si ai blogosferei? Oare zambeste des? De ce scrie pe blog in loc sa mearga in cluburi, in parcuri sau la terase cu amicii? Eu o sa incerc sa va raspund acestor intrebari, asa cum consider eu de cuviinta.
Cateodata chiar cred ca semanam 
Imaginea din acest articol ma reprezinta din toate punctele de vedere. Nu sunt chiar blonda, si nu am aripi de inger, insa sunt un copil, si imi place sa fiu asa, sunt o romantica incurabila si cred ca lumea merita iubita, indiferent de natura ei.
De cand ma stiu am fost fascinata de Egipt si astronomie. Nu sunt genul de om care traieste in virtutea inertiei, ci din contra, am mereu intrebari de pus si raspunsuri de dat. Nu imi place sub nici o forma sa treaca o zi degeaba. Vad mai mult decat vad majoritatea atunci cand privesc la cineva sau la ceva.
Nu sunt tocmai o fire religioasa, singura existenta pe care o admit este aceea a unei entitati guvernante, fara nume sau sex. Nu cred in Biserica si Religia existente astazi. De ce? E simplu. Pentru ca sunt fade, lipsite de esenta. Totul este o iluzie.
Iluzie despre care vorbea si Eminescu:
,,Religia – o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?”
Asadar, despre religie nu o sa auziti de la mine prea multe cuvinte de lauda. Desi…fac parte din familie de preoti, dar asta este un alt aspect al problemei. Dincolo de faptul ca sunt ferm convinsa ca exista cineva care ne controleaza accesul la cunoastere aici, pe aceasta planeta, sunt la fel de constienta si de faptul ca nu vom putea face niciodata nimic daca nu ne trezim. Iubesc lumea asta, pentru ca aici i-am intalnit pe toti. Parintii, prietenii, iubitii – sunt doar cateva dintre persoanele pe care le-am intalnit aici, in lumea asta. Visele, trairile, sentimentele, experientele, regretele, durerile; toate astea le-am simtit aici, acesta este momentul si locul existentei mele universale de care sunt constienta si pe care vreau sa il apar. Nu vreau sa stiu doar pentru mine, ci pentru toti. Oamenii ca tot unitar au o valoare incomensurabila, de aceea consider ca trebuie sa ne trezim si sa ne aparam dreptul la experienta umana.
Intre ,,pentru ca trebuie” si ,,pentru ca asa simt” voi alege mereu a doua varianta. Nu vreau sa cred ca liberul arbitru este doar o expresie. Vreau sa cred ca ne-am nascut liberi, dar cineva ne-a furat aceasta libertate. Vreau sa cred ca putem fi mai buni, mai iubitori, mai puri, mai oameni. Niciodata nu o sa inteleg cum se poate trai degeaba. Cum e sa ai o viata fara sa-ti pui intrebari. Sa nu vrei sa stii cine esti de fapt.
Dincolo de faptul ca zilnic mintea imi este batatorita de milioane si milioane de ganduri, intrebari, rezolvari posibile si sentimente, sunt un om normal. Imi place muzica, imi place fotbalul si imi plac oamenii in general.
In incheiere as vrea totusi sa va intreb ceva. Cum vedeti voi omul din spatele acestor randuri scrise? Cat de aproape de adevar este imaginea oglindita in cuvinte?
omul din spatele monitorului este o fata sensibila si plina de viata care vrea sa transmita foarte multe sentimente.
[Raspunde]
omul din satele monitorului e un om asemeni mie; in tot ce ai scris am regasit gandurile mele toate, pe care nu le-as fi pus mai bine in cuvinte si ma bucur ca cineva a facut-o pentru mine pentru ca eu simt la fel.
[Raspunde]