
Cine are nevoie de mine?
Observaţi vreme de o săptămână cine sau ce din imediata apropiere are nevoie de atenţia dvs.: o floare gata să se veştejească? Un morman de hârtii nerezolvate? O prietenă care v-a scris şi căreia nu i-aţi răspuns? Nu întreprindeţi nimic. Constataţi doar ce sentimente trezesc în dvs. aceste solicitări.
Ideea călăuzitoare: “Învăţând să vă concentraţi cu răbdare, va scutiţi inima de suferinţă”.
Cine este persoana din faţa mea?
Observaţi-vă atent, vreme de câteva zile, reacţia interioară faţă de oamenii pe care-i întâlniţi în viaţa de zi cu zi: poştaşul care sună la uşă, vecinul de scaun din metrou, vânzătoarea de la chioşcul cu ziare, un coleg de birou etc. Ce sentimente va stârnesc? Indiferenţa, simpatie, plictiseală, tresărire erotică? Simplul fapt de a le recunoaşte este un pas către cunoaşterea dvs. de sine. Sunteţi uscat sufleteşte sau viu?
Ideea călăuzitoare: “Cine iubeşte încetează să se mai întrebe care este sensul vieţii”.
Mersul atent
Este o practică importanta în manăstirile Zen, pentru găsirea armoniei. Faceţi câteva ture prin casă sau prin grădină, orientându-vă atenţia asupra propriilor paşi. Dacă se iveşte vreun gând care vă tulbura concentrarea, îndreptaţi-vă din nou atenţia – cu multă răbdare – asupra mersului. Ceea ce vă lipseşte este continuitatea. Reflectaţi asupra importanţei mersului. Respiraţi normal, cu privirea destinsa, coborâtă în pământ. Durata exerciţiului: între 5 şi 10 minute.
Ideea călăuzitoare: “Înţeleptul duce la bun sfârşit ceea ce trebuie făcut. Nu încearcă mai multe drumuri”.
Daţi Ca Să Primiţi
Propuneti-va că, timp de o săptămână, să dăruiţi zi de zi câte-o mică atenţie. Ce şi cui n-are nici o importanţă. Important este să nu faceţi vreo legătură între darul dvs. şi vreo răsplată. Observaţi ce se petrece în sufletul dvs.!
Ideea călăuzitoare: “Mersul înainte seamănă de multe ori cu mersul înapoi. Dar uneori trecutul e mai important că viitorul”.
Bună sau rea?
Readuceti-va în memorie cele mai importante relaţii din viaţa dvs. – trecute şi actuale. Gândiţi-vă atent ce eticheta le-aţi pune: bună, rea, eficientă, nereuşită etc. Uitaţi-le conştient şi priviţi-le – pe durata acestui exerciţiu – cu bunăvoinţă relaxată şi fără vreo intenţie de evaluare.
Ideea călăuzitoare: “Cei care stau pe vârful picioarelor nu au stabilitate, iar cei care calca ţanţoş nu pot ţine pasul”.
Tot »