22 de milioane de vinovati
O veche invatatura budista ne indeamna la compasiune si intelegere, la bunatate si implicare totala in problemele care ne influenteaza in mod direct. Nimic mai adevarat, pentru ca atunci cand intelegi cu adevarat complexitatea unei greseli incepi sa gasesti scuze iar speranta unor vremuri mai bune iti cumprinde sufletul. Ce faci atunci cand ziua aceea, la care sperai de foarta multa vreme, nu mai vine?
Povestea sperantei porneste de acum 20 de ani, dupa marea mascarada nationala pe care unii(stiu ei cine si de ce) o numesc “Revolutia din ‘89“. Mii de tineri(fraieri) si-au dat viata, pentru ca Romania sa se trezeasca, pentru ca speranta unor vremuri mai bune sa se asterne peste frumoasa Romanie.
Anii au trecut, viata s-a schimbat, speranta a nutrit in fiecare dintre noi si pana la urma nu am gasit decat o mare deziluzie. Politicienii isi fac griji doar cum sa traga tunuri, sa fure, sa praduiasca si sa vanda fiecare bucatica din tara asta. Coruptia guverneaza Romania, totul se invarte in jurul banilor din plic iar constiinta nu isi mai face aparitia in sufletul nimenui. Am devenit o natie inexistenta in lume, toti se uita stramb la oamenii ingaduitori si plini de compasiune care am devenit, atunci cand vine vorba de coruptie. Acceptam orice, sa fim mimtiti si furati de parca ne-am pierdut orice interes fata de Romania.
22 de milioane de vinovati, care pleaca capul ca sabia sa-l taie. Usurinta cu care ii acceptam printre noi, pe cei ce se fac vinovati de ceea ce Romania a devenit, provine din faptul, ca inainte de a ne gandi la vinovatia lor, stim despre noi insine ca suntem corupti. De cate ori nu ai dat spaga? De cate ori nu ai apelat la o “pila”? De cate ori nu ai plasat plicul cu bani pentru a-ti usura situatia?
Poate ca intr-o zi intregul cosmar se va termina. Poate ca intr-o zi romanul se trezeste la realitate si o sa devina om. Poate ca intr-o zi renuntam la tot ce se cheama coruptie, trafic de influenta sau mici trucuri financiare, care pana la urma omoara orice speranta la o viata mai buna. Poate, poate, poate…acesta trebuia desemnat cel mai frumos cuvant al limbii romane.
Unde ne-am pirdut? Ce s-a intamplat cu noi? Nu ne mai ragasim iar sentimentele frumoase pe care poetul a incercat sa le imprime in inimile noastre au fost inlocuite de mizerie si vinovatie.
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie!
Tanara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata in vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mandrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!
Incotro te indrepti frumoasa Romanie?
Iulia
26 Jul, 2009
@ Orator
Unde te-ai bagat si tu si multi alti inaintea ta
)))
laislabonita
26 Jul, 2009
adica?
Iulia
26 Jul, 2009
@ Laislabonita
Nu intrebi pe cine trebuie
laislabonita
26 Jul, 2009
nu? si ce intreb, si pe cine ar trebui sa intreb????
Orator
26 Jul, 2009
in ce hal a ajuns articolul meu…:(
Iulia
26 Jul, 2009
Nu ! Articolul tau e frumos !
Vasi
13 Sep, 2009
Articolul tau e frumos,dar cu o floare nu se face primavara….
Margaritare ante porcas!
Si multa sfidare!Ar trebui mai multa sfiala pentru inocenta si mai multa transpiratie in viata zilnica!
Orator
13 Sep, 2009
@Vasi e nevoie de foarte multe dar noi nu avem nimic. si care e solutia?
.-= Orator a scris: blog ..Femei in cusca =-.